sâmbătă, 28 iunie 2014

Cercetatorii au descoperit ca memoriile pot fi transmise prin generatii in ADN-ul nostru


   Noi cercetari de la Universitatea Emory de Medicina,in Atlanta, au aratat ca este posibil  pentru unele informatii sa fie mostenite biologic prin schimbarile chimice care apar in ADN. In timpul testelor au invatat ca soarecii pot transmite informatiile invatate despre traume sau experiente stresante- in acest caz frica de a mirosi flori de cires- generatiilor urmatoare. 
      Conform ziarului Telegraph,DR Brian Dias, de la departamentul de psihiatrie al Universitatii Emory, spune: ,, Dintr-o perspectiva de translatie, rezultatele noastre ne permit sa apreciem cum o experienta a unui parinte, capatata inainte de a concepe pui, influentand atat structura cat si functia sistemului nervos al generatiilor urmatoare.   
        ,, Acest fenomen poate contribui la etiologia si la potentialul de a transmite intergenerational riscul pentru tulburarile neuropsihiatrice ca si fobiile, aniexietatea si tulburarile de stres post-traumatice”.  
           Acest lucru sugereaza ca experientele sunt trecute intr-un mod din creier in genom, in acest fel ele pot fi transmise generatiilor urmatoare. 
         Cercetatorii acum spera sa descopere si sa inteleaga cum informatia ajunge sa fie stocata in ADN.
           Ei vor sa gaseasca daca sunt efecte similare in genele oamenilor. 
          Profesorul Marcus Pembrey, un genetician pediatric la Universitatea din Londra, a spus ca munca ofera ,, dovezi irefutabile” pentru trasmiterea biologica a memoriei.
           A adaugat: ,, Se adreseaza fricii care este relevanta pentru fobii, aniexietate si tulburarilor de stres post-traumatice, plus subiectului controversat de transmitere in ,, memorie” a unei experiente ancestrale in generatii”. 
            ,,Este timpul ca cercetatorii din sanatatea publica sa ia in serios raspunsurile trans-generationale”. 
           ,,Suspectez ca nu vom intelege cresterea incidentei bolilor neuropsihiatrice sau a obezitatii, diabetului sau tulburarilor metabolice fara sa avem o abordare multigenerationala.” 
             Profesorul Wolf Reik, seful epigenetistilor la Institutul din Babraham in Cambridge, spune, noi cercetari sunt necesare inainte ca asemenea rezultate sa fie aplicate la oameni. 
           El spune: ,,Acest tip de rezultate sunt incurajante asa cum ele sugereaza ca mostenirea trans-generationala exista si este mediata de epigenetica, dar un studiu mai atent al modelelor exprimate la animale este necesar inainte de a aplica aceste descoperiri la oameni.” 
     Poate AND-ul nostru sa poarte memorii spirituale si cosmice trecute in gene in timpul generatiilor anterioare? 

duminică, 22 iunie 2014

,,Electrosmogul” perturba orientarea pasarilor migratoare.


                                                                     Sursa: Universitatea din Oldenburg 
                 
              
              Sub o animita valoare, ,,electrosmogul”- zgomotul electromagnetic produs de oameni- nu are nici un impact asupra proceselor biologice sau a sanatatii oamenilor. Acesta era nivelul cunostintelor stiintifice pana in ziua de astazi. Dar pentru prima data, o echipa de cercetatori condusa de Prof.Dr. Henrick Mouritsen, biolog si profesor la Universitatea din Oldenburg, a fost capabil sa demonstreze cum compasul magnetic al Robinilor esueaza pe deplin cand pasarile sunt expuse interferentelor electromagnetice ale undelor radio AM- chiar si daca semnalele sunt de o miime din limita definita de Organizatia Mondiala a Sanatatii ca fiind inofensiva.
              Descoperirile se bazeaza pe sapte ani de cercetare efectuati de noua cercetatori de la Universitatea din Oldenburg, in cooperare cu Prof. Dr. Peter J. Hore de la Universitatea din Oxford, sunt acum disponibili intr-un articol intitulat ,,Zgomotul electromagnetic antropic intrerupe orientarea cu ajutorul compasului magnetic la pasarile migratoare”, publicat in ultimul numar din jurnalul Nature. Nature sublineaza importanta studiului asezandu-l pe coperta in numarul din 15 Mai. ,,In experimentele noastre am fost capabili sa documentam un efect clar si reproductibil al efectelor  campurilor electromagnetice facute de oameni asupra vertebratelor. Aceasta interferenta nu isi are originea din liniile de inalta tensiune sau din reteaua de telefonie’’, Mouritsen stresat, spune ca aceasta interferenta electromagnetica cu frecventa cuprinsa intre doi kiloherti si cinci megaherti este generata de dispozitivele electronice. ,, Efectele acestor slabe campuri electromagnetice sunt remarcabile: ele perturba functionarea intreg sistemului senzorial la vertebratele sanatoase.”          
              Totul a inceput cu un pic de noroc. De 50 de ani se stie ca pasarile migratoare folosesc campul magnetic pentru a determina directia migratiei. Biologii au demonstrat asta in numeroase experimente in care au testat abilitatile de navigare a pasarilor in asa zisele custi de orientare. ,, Am fost surprinsi cand Robinii  tinuti in magazii de lemn la campusul Universitatii din Oldenburg nu au fost capabili sa isi foloseasca compasul magnetic,” 
               Mouritsen povesteste. Nils-Lasse Schneider, un electrofiziologist ( ramura a fiziologiei care se ocupa cu fenomenele electrice asociate corpului si functionarii acestuia) si cercetator in grupul de munca al lui Mouritsen, a venit cu ideea care a pus lucrurile in miscare: a propus sa se acopere hambarele din lemn, impreuna cu custile de orientare pe care le contineau, cu folii de aluminiu. Acest lucru nu a afectat campul magnetic al pamantului, care este vital in navigarea pasarilor, dar era puternic atenuat in timpul- interferentelor electromagnetice-electrosmogul- in interiorul hambarelor. Efectul a fost uluitor: brusc problemele de orientare a pasarilor au disparut. ,,Masurile noastre pe care le-am facut asupra interferentelor ne-au ajutat sa descoperim accidental un sistem biologic care este sensibil la zgomotul electromagnetic produs de oameni in frecventa de lana la cinci megaherti”, a spus Mouritsen. ,, Lucrul suprinzator aici”, adauga biologul, ,,a fost ca intensitatea interferentei a fost cu mult sub limita definita de catre Comisia Internationala a Non-Ionizarii Protectia Impotriva Radiatiilor si WHO.”
               Considerand importantul potential al descoperirii, Mouritsen si echipa sa au facut un mare numar de experimente care sa ofere evidenta efectului observat de ei: ,,Pe parcursul a sapte ani am facut numeroase experimente si am strans date certe, pentru a fi absolut siguri ca efectul exista intradevar.” Sub conducerea lui Svenja Engels, studentul doctorand a condus numeroase teste asa numite oarbe. Cateva generatii de studenti au repetat experimentul independent unul de altul in campusul din Oldemburg. Ei au descoperit ca imediat ce impamantarea ecranelor din aluminiu a fost deconectata sau a fost produsa inauntru o interferenta electromagnetica de unda lunga abilitatea pasarilor de a se orienta a fost imediat pierduta din nou.  
              Mai departe, cercetatorii au fost capabili sa arate ca efectele distructive au fost generate de campuri electromagnetice care acopera o frecventa mai larga la o intensitate mult mai mica decat a fost sugerat de primul studiu. Aceasta interferenta electromagnetica de unda lunga este omniprezenta in mediul urban. Este creata unde oamenii folosesc dispozitive electronice. Asa cum este de asteptat, e mult mai slaba in zonele rurale. Intradevar, spre deosebire de campusul Universitar, compasul magnetic al robinilor a functionat in custile de orientare plasate la unu sau doi kilometri de oras, chiar si fara ecranare. ,,Astfel, efectul zgomotului electromagnetic produs de oameni in migrarea pasarilor a fost localizat. Oricum aceste descoperiri ne fac sa ne gandim- la supravietuirea pasarilor migratoare cat si la potentialele efecte asupra oamenilor, care trebuie inca sa fie investigate”, a concluzionat  Mouritsen. 

miercuri, 18 iunie 2014

Pradatorii prezic longevitatea pasarior, concluzioneaza studiul


                                                                                                                                      Sursa: Max-Planck-Gesellschaft

            Procesul de imbatranire se produce inevitabil atat la oameni cat si la alte animale. Oricum, speranta de viata variaza foarte mult intre specii. Cercetatorii  au gasit acum un posibil mecanism general care sa poata explica diferentele de longevitate. Ei au investigat date din istoria vietii a aproape 1400 de specii de pasari si au gasit ca speranta de viata variaza considerabil pe tot pamantul, cea mai mare parte a acestei variatii poate fi explicata prin masa corporala si de diversitatea pradatorilor locali. Cercetatorii pot comfirma o predictie a teoriei evolutiei clasice a imbatranirii care a fost propusa mai mult de 50 de ani in urma. 
           Este bine cunoscut ca organismele au o speranta de viata foarte variabila. Indiferent ca sunt pesti, testoase sau chiar nevertebrate pot ajunge la o varsta de sute de ani, pestele neon pitic goby - un peste mic- are un ciclu de viata de 60 de zile. La pasari, variatia sperantei de viata se intinde de la papagali ca Kakadoo care pot trece de 100 de ani, la micuta pasare colibri Allen’s care are un ciclu de viata maxim de 4 ani, o viata mai mica de 25 de ori. Cum poate fi aceasta variatie explicata? 
            Teoria clasica a imbatranirii, propusa pentru prima oara de faimosul biolog evolutionist George C. Williams cu 50 de ani in urma, da un raspuns. Teoria prezice o rata a mortalitatii mai mare la animalele adulte in urma atacurilor pradatorilor, expunerea la paraziti si alte evenimente intamplatoare va fi asociata cu o speranta de viata maxima mai mica. Acest lucru se intampla deoarece sub o rata a mortalitatii extreme cei mai multi indivizi vor fi deja morti ( mancati sau rapusi de boli) inainte ca selectia naturala sa poata interveniasupra mutatiilor rare care cauzeaza o imbatranire sanatoasa. Teoria a fost de atunci dezvoltata si testata intr-un numar de studii comparative. Rezultatele contradictorii au determinat cercetatorii sa puna la indoiala validitatea sa.
             Mihai Valcu si Bart Kempenaers de la Institutul de Ornitologie Max Planck din Seewiesen impreuna cu colegi din Noua Zeelanda si Elvetia au testat acum aceasta teorie utilizand o baza de date cuprinzatoare a sperantei de viata maxime la 1396 de specii de pasari, 1128 de specii salbatice si 268 de specii tinute in captivitate.  Cercetatorii au folosit o harta a distributiei globale a acestor pasari, incluzand date morfologice si a ratei reproductive, si o rata estimata a pradatorilor. 
             Prin metoda complexa de analize statistice ei au gasit ca la speciile de pasari investigate logevitatea maxima este legata negativ cu numarul speciilor de pradatori care apar in aceasi zona geografica. Acest lucru inseamna ca, cu cat mai multe specii de pradatori sunt prezente in acelasi habitat si cu cat sunt distribuite mai uniform, scade speranta de viata a speciilor respective. Aceasta relatie sustine teoria clasica a imbatranirii, si ramane valida cand alti factori care influenteaza speranta de viata cum ar fi masa corporala etc sunt inclusi in modelul statistic. Intradevar, speciile mari traiesc mai mult, si acelea care se reproduc repede ( depun multe oua) traiesc vieti mai scurte.
              Remarcabil, modelul observat arata o speranta de viata mai mare cand sunt implicati mai putini pradatori indiferent de cum a fost facuta analiza: la nivel de specie, la scara regionala ( un grup de specii intr-o anumita arie) sau chiar si cand sunt comparate bioregiuni intregi. ,, Cu rezultatele noastre a unei relatii negative intre presiunea exercitata de pradatori si longevitate care este independenta de alti factori cheie a sperantei de viata suntem capabili sa comfirmam universalitatea teoriei vechi de 50 de ani a imbatranirii pe o  suprafata mare geografica” concluzioneaza Mihai Valcu, primul autor al studiului. ,, Cel putin la pasari, unde datele necesare sunt disponibile pentru multe pasari, teoria pare sa reziste”. 

duminică, 15 iunie 2014

Kemo Basic o vedere alternativa: Depresia de consangvinizare si cum sa o evitam


                                                                                                                                                                                    de Silvio Mattacchione

        
           Este dificil de crezut ca am acum porumbei voiajori de 49 de ani. 49 de ani! Unde sa dus tot acest timp? Inca imi amintesc tineretea mea cand eram un tanar emigrant in Canada. Atat de multe ore, zile nesfarsite, veri eterne doar cu porumbeii mei frumosi si prietenii mei tineri. Ne jucam de dimineata devreme pana cand se intuneca zilnic. Eu impreuna cu prietenii mei indrageam porumbeii si visam sa invingem in competitii concurentii mai batrani. In timp ce scriu aceste cuvinte toate numele prietenilor mei din cartier imi apar in minte. Frank Zoratto si fratele lui Rino, Jack Armstrong si Russell Macintyre care tinea porumbeii sai in podul garajului. De fapt adevarul este ca Russell ma introdus in acest hobby incredibil. Multi din acesti prieteni din trecut sunt de mult dusi, ei astazi exista doar in amintirile mele.  
             Am crescut porumbei toata viata cu diverse nivele de seriozitate si dedicatie. Precum fluxurile si refluxurile hobiul meu a avut perioade de maxima intensitate si de cote minime in functie de ce mi-a rezervat viata. Printre bine si rau porumbeii au fost mereu o parte din viata mea oferind o eliberare si un echilibru. Pe decursul anilor am intalnit un mare numar de crescatori de pe tot globul. Din China, Mongolia, Pakistan, India, Taiwan, Mexico, Germania, Olanda, Italia, Belgia si de pe tot teritoriul USA si Canadei. Am cunoscut si m-am imprietenit cu cateva din adevaratele staruri ale sportului cu porumbei. Am invatat de la toti de la marele crescator original din Mexic de porumbei Janssen ,,Mauricio Jemal” care a petrecut cateva zile ca si oaspete la mine acasa. Niel Christiansen cel care la avut pe celebrul ,,Brekaway Bricoix” din Utah, Bob Kinney, Horts Hackemer, Geert Munnik si lista poate continua la nesfarsit oricum omul pe care l-am intalnit si a carui cunostinte valoreaza cel mai mult nici macar nu creste porumbei voiajori. 
           Crescatorul de la care am invatat cel mai mult intr-o perioada de timp foarte scurta este din Toronto si este un campion de ,,Tippleri” se numeste ,,Kemo Basic”! Eu si Kemo am intrat in contact in urma unui email pe care mi la trimis dupa ce a citit un articol pe care l-am scris. Atunci i-am multumit si a mai trecut un an pana cand l-am cautat din nou. Am mentionat ca Kemo Basic a fost un campion cu porumbeii tippler, mai exact in 24 iunie 2001 Kemo a doborat recordul pasarilor adulte din Canada care a rezistat 35 de ani  si a facut acest lucru intr-o zi in care sa inregistrat cea mai mare poluare a aerului in istoria orasului Toronto. Recordul initial al pasarilor adulte in Canada era de 17 ore si 29 minute si a fost stabilit in 1966 de George Vertolli din Toronto. De ce a rezistat recordul atat de mult? Sunt mai multe motive incluzand fluctuatiile de temperatura, umiditatea mare, ceata, poluarea si amurgul scurt. Toti acesti factori au conspirat in ani ca sa asigure o viata lunga recordului lui Vertolli. Nedisputat, asta e, pana cand Kemo si echipa lui de trei pasari albastre irlandeze ,,Shannon” l-au invins. Kitul lui Kemo au zburat 17 ore si 31 de minute, au setat un nou record Canadian al pasarilor adulte. 
            Sa spunem ca Kemo a fost coplesit de deosebita performanta a pasarilor irlandeze ar fi o afirmatie. Constatatorii si prietenii prezenti in acea zi istorica incluzand arbitrii Mladen si Branko si impreuna cu ei au fost Walter Weichec, Danny Kinnear, Nino Bugeja si Oskar Zovic, asta ca sa mentionam doar cativa. Recordul pasarilor adulte a fost o realizare extraordinara a lui Kemo care sigur a concurat cu anteriorul zbor in campionatul  Nord American al pasarilor tinere 16 ore si 6 minute in 1998 (Referinta http://www.Tipplers.ca/pdf/20010625_17h31m_Kemo .pdf).
            Cine este Kemo Basic? Kemo este un pensionar de 65 de ani. Pentru 40 de ani Kemo a fost si un pasionat crescator/concurent al porumbeilor tippler. Fiul lui Kemo, Alain, a dezvoltat o tehnologie de succes care se adreseaza consecintelor poluarii electromagnetice si sotia sa este doctor homeopat. 
            Ce am eu cu Kemo in comun? O dragoste naturala pentru porumbeii nostri, o implicare in progresul continuu a performantelor porumbeilor nostri prin utilizarea consangvinizarii si prin cresterea in linie, fascinatia noastra comuna pentru scrierile italianului Federico Tessio probabil cel mai important crescator de cai de curse din toata istoria rasei si munca lui Nikola Tesla cel mai mare geniu al umanitatii ( omul care singur a facut virtual toate progresele secolului 20 si 21 posibile) care a petrecut o parte a vietii lui fascinat de porumbeii care ii vizitau camera din hotelul in care a fost cazat in New york pentru adapost si hrana. Kemo a facut o diferenta enorma in modul in care eu vad nutritia si sanatatea. Este un om bland cu o mare empatie, toleranta si intelegere. Avea o bucurie de a trai si o dragoste pentru familie cum rar se vede. Sunt norocos ca sunt capabil sa il consider prietenul meu!
            Din 1966, Kemo cu ajutorul lui Alain si Louise a facut teste complexe pe puii loui consangvinizati incluzand celulele-T, celulele-B, hemoglobina, functionarea sistemului imunitar la fel si functionarea tuturor organelor si cromozomilor incluzand cromozomul 13. Aici este punctul in care pentru mine devine totul foarte foarte interesant. Kemo a descoperit ca puii cu simptome ale depresiei de consangvinizare experimenteaza de fapt ceea ce putem defini ca o ,,lipsa de energie” in elemente si nutrienti. Bazandu-se pe aceste descoperiri, Kemo a concluzionat ca slaba energie a sistemului imunitar si a cromozomului 13 este factorul principal care contribuie la depresia de consangvinizare care se manifesta prin ceea ce toti denumim ca o pierdere a vitalitatii si a altor caracteristici atletice.
             Pentru multi ani, inainte de a fi efectuate testele de mai sus, Kemo sa intrebat de ce unele din pasarile sale aratau mai repede semne de oboseala in competitii decat altele. La fel ca toti din noi sa intrebat ,, ce face un campion un campion?”
             O parte a raspunsului a venit cand Alain la prezentat pe Kemo cu un DVD care a fost preparat de Gary Van Dijk care arata clar analizele celulelor sanguine vii. Ce a gasit Alain, si se poate vedea clar pe DVD este ca celulele sanguine ale atletilor campioni ( porumbei, cai, caini sau oameni) nu se grupeaza sub conditii de stres. Atletii care nu sunt campioni, aceeia pe care ii afecteaza stresul, cand le-a fost analizat sangele s-au descoperit clustere formate (celulele se unesc in grupuri). Acei atleti carora li se grupeaza celulele sanguine in clustere nu pot nici macar sa spere la atingerea unei forme de varf. Acesti indivizi cu capacitati mai scazute odata stresati manifesta efectul de ,,clusterizare” a celulelor lor sanguine si odata cu aceasta performanta lor a scazut. Formarea clusterelor in celulele sanguine inhiba alimentarea corecta cu oxigen a atletilor si ca rezultat avem un metabolism care se incetineste apreciabil afectand capacitatea corpului de a elimina acidul lactic exact in punctul cand nivelul de energie incepe rapid sa scada. Stresul si acidul lactic sunt doua obstacole imense. Abilitatea campionilor de a folosi stresul pentru a mari propriul nivel de energie le permite sa isi exprime adevaratul potential prin performantele lor. Abilitatea campionilor de a utiliza stresul intr-un mod pozitiv, pentru a creea energie, este un enorm avantaj care potentiaza vitalitatea existenta, vointa si determinarea. Celulele sanguine ale campionilor nu se grupeaza in clustere nici macar in urma unor competitii dificile.
              Impreuna cu Alain si Louise Kemo a dezvoltat un protocol de tratament care este capabil sa armonizeze acele celule cand sunt energizate  in urma protocolului. Pentru a preveni depresia de consangvinizare protocolul lui Kemo este compus dintr-un numar de ingrediente care sunt alese special pentru a imbunatati energia cromozomului 13 la fel ca si intreg sistemul imunitar. Asa cum intelegem toti un puternic sistem imunitar ajuta corpul sa se trateze singur. Folosind acest protocol sistemul imunitar isi recastiga energia naturala puterea si abilitatea de a functiona care va fi exprimata prin inversarea acestor conditii ( inversarea conditiilor care produc depresia de consangvinizare) la urmatorea generatie de pui consangvinizati care sunt crescuti. Pentru a preveni depresia de consangvinizare in propria colonie, Kemo trateaza pasarile in tot sezonul cu protocolul sau care are si capacitatea de a promova functionarea eficienta a anti-oxidantilor, enzimelor, amino-acizilor, oligoelementelor, mineralelor, vitaminelor si a altor nutrienti care in schimb asista toate organele si sistemul incluzand productia de ATP a mitocondriilor, care este unul din elementele principale in  mentinerea sanatatii, vitalitatii si performantei atletice. O alta metoda importanta cu care Kemo contribuie la restabilirea energiei vitale a pasarilor este administrarea unui amestec de nutrienti pe care il foloseste pentru eliminarea in siguranta a parazitilor. Acesti nutrienti omoara si paralizeaza virmii rotunzi, viermii lati, oxiurii, parazitii sangelui si alti paraziti intestinali.
               Cea mai mare valoare a acestui protocol este sa ofere corpului ( porumbelului, calului, etc) elemente esentiale pentru o protectie optima si o restaurare a sistemului imunitar al reproducatorului  la un nivel de echilibru care se va reflecta in descendenta. Aceasta metoda poate fi aplicata la porumbei, cai sau oameni pentru a ajuta starea generala de sanatate, sistemul imunitar si o imbunatatire a vitalitatii care vor conduce la o mai buna performanta. 
               Prin sistemul folosit si dezvoltat de Kemo protocoalele de sanatate traditionale par interzise, personal cred ca sistemul sau este o alternativa eficienta la metodele traditionale de a testa si mentine sanatatea porumbeilor de curse. Eu incerc sa aplic protocolul dezvoltat de Kemo propriei colonii de porumbei voiajori care este puternic consangvinizata. Pentru ca un campion sa detina capacitatea de a reproduce pui cu caracteristicile sale speciale este o cerinta (pentru cei mai buni este o abilitate) asigura compatibilitatea adaptarii genelor sale cu cele ale perechii sale. Selectia pentru ,,adaptarea compatibilitatii” este o cerinta. Acest aspect in combinatie cu o energie vitala echilibrata vor suprima genele nocive la pasarile consangvinizate si vor sustine expresia genelor dominante la potentialii campioni. 
               Cu un mediu intern compus din o energie sanatoasa si promovarea functionarii unui puternic sistem imun cred ca protocolul lui Kemo ne poate ajuta pe mine si pe  partenerul meu Gardi Gamboa sa obtinem bune performante cu porumbeii nostri voiajori in columbodroamele din Canada.

duminică, 8 iunie 2014

miercuri, 4 iunie 2014


Large Visitor Globe